Definiți

Decizii care n-au fost luate și asumate la timp tot sunt decizii. Să renunți la ceva sau la cineva într-un moment dat, nu neapărat este un lucru rău. Eu știu că spuneam că definitoriul succesului este curajul, dar lipsa lui în careva momente tot poate fi un beneficiu. Un eșec nu-i neapărat un lucru rău, e doar o experiență, o lecție și doar atât. Nu că aș fi un optimist înnăscut, dar încerc să privesc lucrurile din perspective. Am spus-o și-o mai zic, suntem un sistem multidimensional de emoții și nu cred că e un lucru rău să ne cunoaștem și cealaltă parte a monedei.

Mai spuneam că lipsa curajului nu neapărat se numește frică. Uneori dubiile și îndoielile, fiind acestea și sinonime, ne ajută să ne maturizăm mai apoi. Maturizarea aia psihologică de care au auzit mulți, dar care nu chiar toți o cunosc. N-am să fiu chiar lung astăzi deși anume acum mi-a venit și cuconița ei de inspirație, iar cuvintele deși mi se scurg acum din degete pe tastatura telefonului în care scriu acest text, ca mai apoi să-l împart cu voi, îmi spune că trebuie să o finalizez aici. O ultimă idee, suntem o reuniune de experiențe, indiferent care ar fi caracterul lor, ele ne definesc, vreți voi sau nu vreți. Parcă atât. Punct.

Anunțuri

Crezi că le ştii pe toate?

„Motorul schimbării e dorinţa.”

— Michael Laitman

Iar dacă mai pe înțeles despre mesaj, atunci citește ultimul abzaț și revin-o aici sus la mine.

Cu toții cred că avem senzația de parcă mergem pe întuneric, chiar dacă afară-i soare și adie vântul blând de primăvara. Și tot cu toții cred că avem senzații că suntem orbi, chiar dacă ochii noștri ne sunt larg deschiși. Defocusați, ne lipsește pe lângă acel vis, ultim vis ca o ultimă speranță de a te mai realiza în viață, concentrație. E foarte greu să realizezi un scop, dar e și mai greu când acesta nici nu există. Când ultima dată te-ai întrebat pe tine însuți ce vrei de la viața asta scurită și banală pe alocuri? Uneori noi pur şi simplu pierdem dorinţa de-a avea ce căutăm, tot căutând ceea ce dorim. Alteori pur şi simplu realitatea ne are atât de mult, că ne e mai frică să dorim şi să visăm.

Am să termin cu o frază vulgară, una de cartier, una care se cerea de mult zisă, dar realitatea dragii mei, ne “ufte” pe toți. Atât. Punct.

Dedicație

Dedicație tuturor posibilităților irosite și tuturor șanselor ratate. În viață e puțin diferit, pentru că o a doua șansă ți-o oferă profesorul și doar la școală.

Și dacă despre viață, atunci despre esența lucrurilor și despre momente, chiar dacă pe alocuri mă repet.

Iar unul din cele mai importante lucruri e să nu pierzi momentul potrivit. Curajul care nu este depus la timpul potrivit posibil să nu te mai ajute niciodată. E acel concept care nu se raportă la mai bine mai târziu decât niciodată. Mai târziu e târziu deja. Trenul, avionul, sau alt tip de aluzii, el pleacă la ora stabilită. Nu te mai așteaptă nimeni. Sincer.

Și cred că pe lângă toate lucrurile pe care le fac, sunt încă atâtea chestii care nu le fac. Mă macină lipsa de curaj. Recunosc sunt un fricos. Am renunțat la multe lucruri și la mulți oameni anume din lipsă de curaj și nu din lipsă de timp. Fiți curajoși. Atât. Punct.

Visează

Și te roade sufletul. Am zis că încep așa, poate reușesc să-ți captez atenția ca să rămâi să citești mai departe acest text.

Uneori renunțăm la anumite lucruri din motiv că nu ne mai stârnește acea scânteie de altădată și cred că e mai bine să renunțăm la un vis străin decât să avem aspirații greșite. Important să începem deplasarea pe unul din multitudinea de visuri pe care le avem, iar inima pe parcurs singurică va decide dacă e al tău sau nu.

Alteori renunțăm la anumite lucruri nu din motiv că nu ne-ar plăcea acestea, dar din motiv că de la o vreme încoace le socotim banalități. Pentru că ne gândim prea mult la ce o să zică lumea, iar acest fapt este unul regretabil și eu am renunțat la scriere anume din acest motiv. De la atâția “critici literari” câți avem în jur și singur începi a crede că ești banalitate. De aia probabil și nu o mai fac cu intensitatea cea de altădată. Apropo raportați exemplul meu la tot ce faceți și nu cadeți în depresie, gura lumii e mare și nesățioasă.

Progresați, iar dacă vă deranjează forfota din jur, ignorați-o. Atât. Punct.

 

 

Într-o pădure

”Încerc să fiu cât de sinceră pot, însă într-o lume de ipocriți și farisei, vrei, nu vrei, te transformi într-un prefăcut și calci peste propriile principii cum ai călca peste o floricică ce abia iese din solul primăvăratic.

Despre sinceritate să vorbim. Cum să observi sinceritatea în oameni când la fiece cotitură întâlnești zâmbete sarcastice, priviri batjocoritoare și intonații ce te intimidează? Furia și reproșul în priviri, ăsta e arhetipul de sinceritate din ziua de astăzi. Cât de mult aș dori să evadez, să mă refugiez într-o pădure, cu animăluțe pașnice, cu aer curat, fără gaze de eșapament, unde murmurul frunzelor te alină, unde natura e sinceră cu tine și tu, la rândul tău, îți dezvălui acel EU vulnerabil și sincer naturii… Într-o lume ca asta e greu să zâmbești cu aceeași sinceritate de copil, este greu să fii tu însuți, este greu să te formezi ca individualitate.

Oricum, nu poți să apreciezi o persoană după societatea în care se formează, există undeva un/o „anormal(ă)” la fel ca tine, care caută sinceritate în priviri, care este singuratic(ă) și are nevoie de a-și revărsa amarul sufletului. Caută, chiar dacă ți-e frică să greșești. „Greșeala vină n-are.” Apropo, de obicei ceea ce căutăm e la noi sub nas, fii mai vigilent, om bun, și mai sincer.”

— Scorțișoară

Un mesaj cu scorțișoară

”Totul începe acum, nu ai nevoie de un „luni”, acest luni e un început artificial. Crezând că prima zi a săptămânii, sau a anului îți vor deschide noi perspective, atunci, nu aș spune chiar că te înșeli, dar că îți faci iluzii pot să ți-o afirm cu siguranță. Nu e nevoie de un început calendaristic pentru a începe să îți realizezi visurile. Acum e momentul tău! De ce contenesc să-mi urmăresc visul, de ce sunt atât de nerăbdător? Zicala veche a bunicii concentrează în sine un mare și un pur adevăr: „cu răbdarea treci și marea, dar cu răul nici pârâul”.

Ne punem scopuri, dar când în loc de reușitele dorite dobândim probleme și situații stresante, ne înciudăm pe soartă, ne dăm bătuți și nu dorim să continuăm drumul anevoios spre realizarea obiectivelor. Problema e că țintim în cer și nu mai putem vedea unde s-a înfipt săgeată, pentru a atinge înălțimea la care s-a fixat. Trebuie să ne alegem scopuri pe măsura posibilităților noastre de a le realiza. Odată realizându-l, scopul devine un model, un punct de reper pentru atingerea următorului, pe care îl alegem cu o dificultate de realizare un pic mai mare și, continuând așa, ajungem să devenim o persoană cu totul diferită, o personalitate puternică, rezistentă la intemperiile vieții cotidiene, o persoană călită spiritual…

Sumându-le pe toate, putem spune – o persoană realizată. Soluția tuturor problemelor e să îți valorifici timpul; să începi, sau să continui acum să dobândești ceea ce ți-ai prognozat pe luni, pe anul 2048… Să fii fericit și să nu lenevești (uneori se poate, dar cu mici excepții!). Iată așa o mică furtună de idei aranjate haotic s-au născut în tidva mea, nu coerența contează, ci mesajul.”

— Scorțișoară

Atât. Punct.

A trebuit să se deconecteze lumina în sat și să pierd conexiunea cu internetul ca să încep din nou a scrie ceva. Atât de trist. Se pierde încet din tot și din toate. Se pierde din sens, din oameni, din progresul mic obținut prin muncă, se dizolvă toate. Nici idei nu mai sunt, nici inspirație nu mai e și nici dorință de la un timp, nimic nu e. Probabil scrisul poate fi o etapă finalizată în viața mea. Au fost 3 ani buni, cu căderi și ridicări, cu articole lungi și scurte, cu banalități și sens, dar toate trec, dispare pasiunea cea de altădată, dispare inspirația, dispar ideile, se dizolvă toate. Poate mai scriu, mai văd, parcursul le va dicta pe toate.

Eu îmi iau rămas bun de la voi. Merci că ați fost alături, acum cred că urmează o altă etapă, un alt vârf de munte care urmează a fi atins. Cuprins de negura gândirii, dispar în legitatea nopții, ne descărcăm ca și acest telefon de pe care scriu acest mesaj, mai sunt doar 3 procente la baterie. Cam asta, aici, atât, merci la toată lumea, spor vouă, atitudini bune și iubire. Vă cuprind. Atât. Punct.