Tu ai rămas

„Acum, când eram liberă, descătușată, puteam să fac ce voiam, să încep altă dragoste, orice. Mă mai zdruncinau chemările înaripate ale fostei iubiri, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Tu m-ai cucerit prin luptă, trebuia să mă pierzi tot prin luptă, așa și ai făcut, m-ai lăsat pradă lumii, am simțit în vocea ta un tremur ciudat, mă priveai lacom în ochi și ai plecat. Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot, fără a-i cere nimic în schimb, așa a făcut și cu noi. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, îmi spuneam.

Tu ai rămas singura mea iubire și, dacă aș fi trăit până la adânci bătrâneți, tot n-aș fi iubit a doua oară.

— 31 august, 2017″

Un gând despre „Tu ai rămas

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: