Omul singur nu poate

”Omul singur nu poate… Oricum omul singur nu poate nimic.”   

 Ernest Hemingway

Și ce poți să faci singur? Câte Crăciunuri o să mai fii îndrăgostit în groaza de timp ce-l petreci doar tu cu tine? Serios. Până și cifra stă stingherită în așteptarea miracolului, care nu-i altceva decât numărul… În așteptarea a ceea ce numim „potrivit”. La capăt de viață noi nu implorăm după câteva clipe. În dorul nostru etern, noi cerșim oameni, acele ființe dragi, care au reușit să tatueze dragostea în atomii timpului.

Suntem tineri și credem, că cu eu-l nostru vom cuceri universul întreg, dar sunt galaxii omule, în care nu pătrunzi fiind intact față de dor, fericire, fior, riduri, durere, dragoste sau artă. Eu am nevoie de acel om al meu. Curajos, nu ești când te baricadezi în singurătate între cei 4 pereți a-i gândurilor ce-ți aparțin, ci atunci când ești gata să accepți pe aceeași orbită cu tine un nou colț de cosmos.

Cuvântul are nevoie de un alt cuvânt, ca să se închege arta. Noaptea nu-i îndeajuns de nocturnă dacă lipsesc luna și stelele. Iadul n-ar fi atât de infernal dacă nu ar exista Raiul. El s-ar m-ai numi bărbat dacă Ei nu i s-ar spune femeie? Până și Pământul își are satelit, dar bietul omul oare să nu-și capete Omul fără de care nu poate face nimic?

Semnat de dânsa!

2 gânduri despre &8222;Omul singur nu poate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s