Mesaj mut

Salut om bun, n-ai mai fost de mult timp pe aici, dar probabil nici n-ai prea avut motive să o faci. Vine ea la mine, dintr-un deceniu în altul, inspirația, dar mă văd cu ea odată în secol. Scriu tot mai rar, și sunt obsedat tot mai mult de rutină. Sunt tot acolo, dar sunt în altă parte. Într-un sistem trei dimensional nu ne schimbăm coordonatele, dar din păcate trăim în unul, în care timpul devine a patra dimensiune. Vrei nu vrei, dar timpul ne schimbă pozițiile coordonatelor noastre. Îmbătrânim într-un cuvânt, eu tot îmbătrânesc și aroma boabelor de cafea ale sufletului meu își pierde gratitudinea. Cu timpul mai ruinezi ceva, dar mai și construiești. Cât de banal n-ar suna, dar sunt momente când și singurătatea devine istovitoare și se transformă într-o banală rutină și ea, chiar și singurătatea în mulțime. Eu o ignor în astfel de momente, iar tu ce faci cu ea? Ce faci atunci când nu te mai ajută nici cuvintele? Ce faci când mesajul tău devine mut la un moment?

Nu știu  cum e la tine, dar știu un lucru, când cuvintele nu mai ajută, ajută liniștea. Să taci e uneori util, benefic și sănătos. Să mergi în liniște spre destinație, e cel mai util lucru pe care poți să-l faci. Să-ți deplasezi coordonatele nu numai în timp ci și în spațiu e soluția optimă și esența ei e în a oferi acestei vieți un sens. Am mai zis-o și o mai spun, sensul existenței noastre constă în a oferi sens, la orișice, oricui, oricând, e scopul absolut banal, dar logic, e timpul de a oferi un sens acestei triviale existențe scurte. Eu te-am cuprins om bun, fii tu, cum ești, dar fii, un fericit, un trist, un om, dar fii tu! Zâmbește mult, îmbrățișează, iubește dacă știi cum să o faci și iartă. Sunt eu al tău, de fapt al meu, sunt suflet din boabe de cafea, puțin amar, dar sincer!