Parodie de spovedanie

— Și de la ce începe totul?
— Totul începe de la un dialog, straniu, dar de la o discuție dintre doi începe totul, spuse el.
— Păi de ce brusc ai decis să încerci liniile astea de dialog?
— În viața aceasta e foarte important să conștientizezi că trebuie ceva să schimbi, și cel mai important e să faci acest lucru la timpul potrivit, mai târziu poate fi chiar târziu.
— Deci articolele tale le vei scrie sub forma de dialoguri?
— Cel mai probabil că da, cel puțin o parte din ele, i-a zis ei și-a șters lacrimile care curgeau șiroi.

Totuși și-a promis în primul lui că cel puțin va încerca să scrie ceva puțin mai lung, mai cu sens, mai pe înțeles și ceva mult mai concret. Mereu credea că este mai puțin bun ca toți cei care au încercat și au izbutit să o facă, fără să înțeleagă că scrierea unei cărți, este și el un proces de metamorfoză și că nu e neapărat să publici ceva. E foarte important să scrii ceva permanent, pentru a dezvolta un stil și al îmbunătăți zi de zi. Bine, e important și să citească mult, dar cine a zis că una fără de alta nu poate exista? Cărțile citite sunt pentru viziune, cele scrise sunt pentru destăinuirea, ușurarea și probabil pentru verificarea de ce este în stare un om. Deseori oamenii încep de la un monolog, monolog pentru că dialogul cu sine însuți este privit ca o diagnoză psihologică, cât de bizar.

Cel puțin am observat că citesc multe și de toate, acest fapt chiar acționează negativ. Trebuie să fii un cititor activ, dar e și mai important la un moment dat să determini stilul și domeniul care te captivează. Cu cât mai multe știi, cu atât conștientizezi că cunoști mai puțin, paradoxal sună, dar așa este. Creierul nostru pur și simplu nu este în stare să proceseze multă informație, o parte din ea pleacă pur și simplu la coș, ca și această parodie de spovedanie cu dialogul mic ca introducere. Cât de banal și cât de jalnic îmi pare ceea ce scriu. Este un dar, mereu există, toate nebuniile în acel sens bun, tot ce e nou a început de la ceva banal, de ce nu aș începe și eu de la un nimic? Cât de mult am scris și totuși n-am reușit să transmit cel mai important lucru cititorului, mesajul.

Simbolism este o plăcere scumpă, oamenii nu au destulă inteligență pentru a le înțelege pe toate, fiecare cu mesajul interpretat prin prisma personală. Toți avem ochi, dar cu toții vedem diferit lucrurile, pentru că privim diferit, pentru că suntem diferiți. Aș scrie mult dar nu pot ține firul unei idei, sunt numai o amestecătură de idei. De fapt sunt ca apa tulburată în fântâna de la marginea satului în care admir liniștea. Parcă atât. Punct.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s