Sau poate nu

Cumulativ creăm realități în care toate lucrurile merg bine și suntem oameni frumoși cu toții. Suntem într-un fel sau altul divinități, Dumnezeii lumilor create de noi, pentru noi și din noi înșine. Pentru că așa simțim. Cineva o pictează, cineva o cântă la pian sau la chitară, altcineva o dansează pe scenă, sau undeva pe o stradă mică seara prin ploaie, tu poate că doar ți-o imaginezi în mintea ta, altul o scrie în versuri sau în rândurile unui roman, eu poate că o creez acum în această orânduire haotică de cuvinte. Una e cert, creăm o lume pe care am vrea să existe, dar nu prea are nicio tangență cu cea reală.

— Două Latte macchiato, vă rog.
— O luați la pachet sau o serviți pe loc, domnule?

Problema că noi cu toții vrem dragoste la pachet și uneori pe loc, de parcă am lua cafea la Starbucks. Cer scuze dragii mei, dar dragostea-i puțin altfel. Nu că aș avea un concept foarte definit și tot nu din motiv că aș fi foarte priceput la acest capitol, sunt profan și eu, dar totuși ceea ce voi numiți dragoste, eu o socot o simplă obsesie. Priviți oamenii ca pe niște obiecte, ca niște jucării de astfel, la început strălucitoare, vă jucați cu ele, iar după le aruncați undeva în dulapul din pod, predestinat anume pentru astfel de jucării. Eu personal văd altfel lucrurile, sau poate nu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s