Lecția mea

Nu sunt interpretarea ta, nu sunt nimic și totul sunt. Par complicat și totuși sunt atât de simplu de înțeles. De astăzi sunt ecou, și liniște de astăzi sunt, acolo unde cândva eram val de mare, sau de ocean. Interpretat de tine ca un adversar, de astăzi suflete aș vrea să-ți fiu prieten la tot pasul.

Iar după ani buni de reciclare a ceea ce a mai rămas bun în inima mea despre tine, am ajuns la acel moment când pot s-o zic cu siguranță:”— De astăzi tu nu ești altceva decât trecut în memoria mea.”. Pur și simplu o etapă, au mai fost din astea și or să mai fie, care mai lungi, care mai scurte, dar toate au avut caracterul lor comun, toate au fost finite. Poate asta și este partea bună a paharului, acea parte în care pe lângă regretele că lucrurile frumoase finalizează, poți ofta ușurat că toată harababura aceasta s-a terminat aici.

Momente din alea predestinate anume pentru puncte. Nu mai pui virgule și nici puncte de suspensie nu pui. Nedeterminarea se finalizează aici. Indiferent de toate consecințele care pot urma, tu știi că gata, asta e, aici, punct, ajunge. Un lucru este clar la sigur, orice nedeterminare se termină acolo unde începe alta, legată de alți oameni, alte locuri, alte circumstanțe. Urmează să fie scrise alte povești cu alte personaje și cine știe ce gen de poveste va fi asta și cine până la urmă va fi balaur în basmul care urmează. Una o pot spune la sigur, ”— De astăzi tu nu ești altceva decât trecut în memoria mea.”

P.S. Merci că ai fost lecția mea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s