Asasin

Pentru că mai departe mergeți singurei, voi toți. Trebuie singurel să-ți duci crucea pe spate din păcate. Pentru că eu nu mai pot. Sunt un aliaj din dezamăgiri, regrete, vise omorâte și iubiri pierdute, iar acesta devine tot mai mare și mai greu. Probabil într-o zi voi exploda, dar ce contează. Știu că presiuni mari formează personalități deosebite, dar cui mama lui de drac îi trebuie toate astea? Probabil e din motiv că până acum mergeam de unul singur. Și da de acum în colo tot singurel voi merge.

Sunt asasin de profesie chiar dacă mulți mă confundă cu un om bun. E din motiv că mulți n-au văzut ce stă și cine stă de fapt în umbră. Dacă sincer nu mai țin minte când prima dată mi-am asasinat prima dorință, probabil aveam vreo doisprezece ani pe atunci. Eram vulnerabil pe atunci și vocea lumii era mult prea sonoră pentru a fi evitată, acum tot sunt doar că m-am învățat să-mi le ascund prin cele mai întunecate colțuri ale sufletului, sau a ce a mai rămas din el sărmanul. Parcă ieri era când pentru prima dată am auzit acel “— Tu n-ai să poți”, aș da totul ca să mă întorc în timp să-mi zic că n-au dreptate ei.

M-am îndrăgostit la prima vedere în ceea ce am văzut în oglindă. Omul ăla respins de primul lui atașament. Cred că i sa împietrit inima pentru câteva secunde. După două, trei respingeri sărmanul a înțeles că nu mai are nevoie de ea. Atunci cred că pentru câteva secunde mi s-a făcut jale de el, chiar dacă i-am ucis eu acea naivitate de copil. I-am zis că o inimă de piatră e mai eficient decât spațiul gol care rămâne. A fost o greșeală cel puțin acum am înțeles că a fost. Pentru că un om cu inima frântă nu face altceva decât să frângă inimi mai departe. Acum sunt puțin confuz, eu asasin cu stagiu mare și stau privesc la el în ochi. Îl și invidiez, dar și regret și îmi este de el milă. Cum poate să omoare așa cu sânge rece? De parcă n-ar fi el, dar era el. Un suflet gol, privire rece și o inimă de piatră, iar eu mi-l amintesc copil naiv, frumos și sincer. Eu asasin, dar azi îmi este dor de el. Păcat probabil, dar asta e. Trebuie singurel să-și ducă crucea pe spate. Pentru că eu nu mai pot.