Cred că oameni au fost și-or să mai fie. Oameni care îți rămân acolo în suflet pentru mult timp. Oameni pentru vecii. Pentru că dintre toți, tu ai fost anume acel care a crezut în mine mai mult ca alții. Cred că se datorează sincerității pe care o aveai în privire. Nu-i dedicație sub nicio formă. Din simplu motiv că ai reușit să găsești cele mai ascunse lucruri din sufletul meu și ai reușit să le descoperi fără a bănui care e trecutul care stă în spatele acestora, ai devenit umbra articolelor pe care le scriu. Nu regret nimic, să știi.
Eu știu că există și oameni care sunt predestinați ca să nu fie. Sunt oameni care devin peste ani doar personaje din romanele pe care le scriem. Oameni care devin schelete în dulapurile noastre ascunse. Rădăcini care vor putrezi chiar în sufletul nostru. De fapt cred că asta ar fi ideea. Să devenim rădăcinile poveștilor pe care nu le vom mai povesti nimănui, niciodată.
Pur și simplu vine acea zi când transformi prezentul în trecut și mergi mai departe.
Suflet din boabe de cafea 
Lasă un răspuns