Aș iubi-o și eu.

Aș iubi-o și eu, dar nu știu cum.

Cred că mâine va fi cer senin. Spunea cineva că după zilele cu ploaie primăvara înfloresc copacii. Cred eu că anume atunci am descoperit că viața mă iubește. Am simțit-o din senin. Cred că la mulți dragostea ei e din născare, cineva însă pentru atenția ei, trebuie să lupte și trebuie să o facă cu insistență. Într-un final ea se îndrăgostește în felul nostru de a fi și speră că într-o bună zi vom fi și noi fericiți.

N-așteaptă ea reciprocitate, o face necondiționat. Viața ne iubește și cred  că ar fi bine s-o iubim și noi. Am putea-o ignora o veșnicie, păcat că veșnicia noastră e finită. Totuși cred că într-o dimineață o vom răsplăti-o din plin pentru tot, oferindu-i în schimb pacea pe care o vom găsi-o alături zâmbind. Aș iubi-o și eu, dar nu știu cum să o fac să zâmbească.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s