Busolă

Din tot dinadinsul tindem spre nicăieri. Nouă uneori ne lipsește cel mai important, nu puterea de a merge, dar vârful pe care vrem să-l cucerim. Destinație. Avem o busolă în noi care nu mai funcționează, sau poate că noi nu știm s-o folosim. Poate că gălăgia exterioară e prea mare pentru a putea auzi cu adevărat ceea ce vrea inima să ne spună.

Ecouri care cresc exponențial. Artă în jur tot mai puțină. Oameni tot mai mulți, dar care e sensul lor? Care-i sensul nostru? Nu cred că sunt aici. M-am visat noaptea trecută într-o altă lume, într-o lume în care oamenii erau fericiți, chiar dacă nu știau de existența acestui cuvânt. I-am întrebat „ – ce faceți că sunteți fericiți?”, iar ei mi-au zis „ – noi nu cunoaștem ce semnifică acest cuvânt, noi suntem cum suntem, altfel nu putem fi”.

P.S. „Noi suntem cum suntem, altfel nu putem fi”. Oamenii sunt cum sunt prin felul de a fi, fac lucruri diferite, au ocupații diferite, dar toți sunt ca unul, fericiți și împliniți. M-am trezit cu un sentiment diferit dimineața. Poate că destinația noastră constă anume în a deveni într-un final cine suntem și a face ceea ce facem, doar pentru că acestea ne fac împliniți și fericiți fără a mai ține cont de aceste două noțiuni? Atât parcă. Punct. Te-am cuprins.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s