De la început. 

Colecționăm suflete moarte. Ori le întâlnim pe drum, deja în starea asta de moarte clinic, ori facem tot posibilul ca să le omorâm cu propriile mâini. Eu uneori simt că singur sunt un suflet mort care bântuia mai pe zile ca rătăcitul pe străzile orașului în care urmează să trăiască probabil tot restul vieții lui. Nu puteam să cred, pentru că eram obișnuit cu starea în care mă aflam și chiar credeam că e una normală.

Când rătăcești prea mult timp pierzi senzația unui rătăcit. Devine totul autentic. Mă îndrăgostisem în starea de rătăcire, dar n-a fost să fie. Am înțeles că dacă se întâlnesc două suflete moarte rătăcite la o margine de drum, la o margine de timp, într-o margine de spațiu și mai este și o cofetărie prin preajmă, sunt toate șansele ca măcar unul din ele să izbutească să revină la viață. Eu nu cred că anume sufletul meu este anume acel norocos, dar câteva semne de viață a oferit societății.

Toate sunt impuse de frică, schimbare și sinceritate. Într-o bună zi ne vom învăța să zicem oamenilor că nu-i mai iubim, dar nu astăzi. Eu știu că-i mai dureros, dar e mai eficient. Stelele uneori se aliniază anume în formă de spirală, iar soarele este și el o stea. Pentru începuturi care au să ne reînvie. Pentru lucruri care au să devină dependențe. Pentru schimbare și fenomene. Pentru că vinul este cea mai filozofică băutură care există. De la început.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s