Niciunul

Totul în jur se schimbă, iar viteza cu care lucrurile se produc deseori este peste puterile noastre de a urmări metamorfozele lumii. Anume acest fapt ne provoacă stări nu neapărat plăcute, nu neapărat pe placul nostru, nu neapărat înțelese. Noi nu mai reușim după ele, după lucruri, după oameni, după viață.

Era o zi ca multe altele, banale, cu început și sfârșit, fără sens, fără oameni, erau mulți în jur, dar puțini care să vadă dincolo de grimasa feței pe care o făceam. Am deprins să jucăm roluri secundare și naiv credem că asta ar fi sensul nostru cu adevărat. Am insuficiență de mine de la un timp. Cât durează distrugerea interioară a unui om? Câte bătălii mai pot fi duse cu noi înșine? Când vom înceta să distrugem tot ce-am construit atâta timp?

Sunt întrebări cu care unii se bagă la somn în fiecare seară și tot cu ele se trezesc. Unii nici nu mai apucă să mai doarmă. Dacă nu mai ai pofte de mâncare, înseamnă că nu ai nici pofte de a trăi? Cred că există extrema în care vom deveni de nerecunoscuți. Anonimi care vor mai mult. Dacă aș fi psiholog nu mi-aș putea da o diagnoză, dar cred că nici n-aș avea nevoie de ea. Cred că mai avem nevoie de timp.

09.08.2019

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s