Toată lumea caută fericirea.
Și totul începe și sfârșește. Tot ce-i apus e răsărit, iar omul care nu iubește are doar de suferit. Și cine caută găsește, iar cine nu, păcat, că-i drept spus omului, ”— Trăiește, atât timp cât încă n-ai murit”. Cercul se termină acolo unde începe, indiferent de raza lui. Raportăm diametru la lungime pentru a înțelege că într-un final esența rămâne a fi instantă.
Din toate ne-nțelesurile, noi revenim la alea care ne provoacă dependențe emoționale. Nu cred că cineva cândva undeva, pentru că o apucăm de la început, din nou să învățăm, să iubim. Poetic. Scurt. Banal.
Lasă un răspuns