prezentul trecut ne este.

Că tot ce am băut, venin, tu inimă tămăduitoare. Sunt astăzi suflu, sunt suspin. Zbor dincolo de soare. Salcâm uscat, tu al meu spin, o viață trecătoare. Din tot infernul care sunt, în iad tot iad există. Dacă ar fi să fiu cuțit, aș fi cuțit și sare. Că tot ce am acumulat, sunt drepte muritoare, că tot ce am, ce văd, venin, tu inimă, mă doare. Tu omule, eu, doi simplificat, de ce dispare? Am obosit să fiu cum fiu, vreau numere impare. Nu-i despre legi, nu-s șir, nu-s sumă, iar tot ce simt azi ancorat, dispare din tipare.

Subiect trecut, complementat, nu toți vor înțelege. Patru pereți și acolo eu, dispar în tot ce este. N-am testament, nu-s eu și nu-s ale mele. Emoție te rog să pleci. Apusul e devreme. Nu-i fus orar, nu-i vers, încet dizolvă. Substituent, locțiitor, sunt toate trecătoare. Sunt astăzi spin, tu ești suspin, noi păsări călătoare. Cândva din timp, probabil peste, vom reveni din nou la el, prezentul trecut ne este. Și dacă rai ar exista, acolo ar fi tot toamnă, când primăvara eu suspin, tu încearcă de mă lasă. Avem ce avem și sunt opuse. Doar una am și vreau să-ți spun, fii fericită în astă zi. Sunt niște legi impuse.