prezentul trecut ne este.

Că tot ce am băut, venin, tu inimă tămăduitoare. Sunt astăzi suflu, sunt suspin. Zbor dincolo de soare. Salcâm uscat, tu al meu spin, o viață trecătoare. Din tot infernul care sunt, în iad tot iad există. Dacă ar fi să fiu cuțit, aș fi cuțit și sare. Că tot ce am acumulat, sunt drepte muritoare, că tot ce am, ce văd, venin, tu inimă, mă doare. Tu omule, eu, doi simplificat, de ce dispare? Am obosit să fiu cum fiu, vreau numere impare. Nu-i despre legi, nu-s șir, nu-s sumă, iar tot ce simt azi ancorat, dispare din tipare.

Subiect trecut, complementat, nu toți vor înțelege. Patru pereți și acolo eu, dispar în tot ce este. N-am testament, nu-s eu și nu-s ale mele. Emoție te rog să pleci. Apusul e devreme. Nu-i fus orar, nu-i vers, încet dizolvă. Substituent, locțiitor, sunt toate trecătoare. Sunt astăzi spin, tu ești suspin, noi păsări călătoare. Cândva din timp, probabil peste, vom reveni din nou la el, prezentul trecut ne este. Și dacă rai ar exista, acolo ar fi tot toamnă, când primăvara eu suspin, tu încearcă de mă lasă. Avem ce avem și sunt opuse. Doar una am și vreau să-ți spun, fii fericită în astă zi. Sunt niște legi impuse.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: