Dispersie

Din tot pe care nu-l mai am, regret doar una. Sunt lucruri care înfloresc și sunt din alea care dispar în deșertul dispersiei. Asta-i tot ce voi lăsa după mine. Sunt doar haos și izvor de iluzii. Credeai că o să fiu eternul fericirii tale, dar nu mă cunosc și termin aici. Du-te vin epuizează sufletul.

Am început să te imortalizez. Ești antagonista cărții în care vreau să mă îndrăgostesc din nou în ochii tăi pătrunzători. Acolo va fi totul ideal, dar eu oricum voi fi tăciune, convulsii sufletești, tu doi ochi, eu o inimă.  Gata. Punct. Ajunge.