Din tot ce îngheață afară primăvara, ultimii mor copacii de cireși. Sunt cei mai vulnerabili anume atunci când sunt cu toții înfloriți. Așa-i când zici la revedere unui om care abia a ajuns în viața ta. Suntem intervale scurte între salut și adio, că n-ai să negi că ești altceva, nu?
Suntem din alte dimensiuni veniți, altfel cum am putea să explicăm neînțelesul? Nu le înțeleg pe toate, dar într-o bună zi am de gând să inventez personaje care au să dizolve iluziile omenești. Aș fi putut să devin om fericit, dar am înghețat primăvara.
Lasă un răspuns