Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,
Momente când a murit poezia ta.
Sunt lacrimi care nu mai vor să fie plânse,
Sunt rime care nu mai sunt în viața ta.

Suntem la intersecție deschisă
și liberi să cotim oriunde ar duce inima,
suntem poeții al ultimii premise
Ne ducem fiecare dintre noi la casa sa.

Sunt amintiri nemuritoare,
Dar sunt și altele pe care le vom uita.
Există moarte care doare,
Dar sunt și lucruri care vor continua.

Așa suntem, o rimă muritoare
Poezie care nu va mai exista.
Suntem doar creatori de mare
Din ochii tăi trăiește marea mea.

Nu căutăm nici legi și nici cu totul altceva
Avem doar niște inimi stinse în lacrimi plânse
suntem poeții al ultimii premise
Ne ducem fiecare dintre noi la casa sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: