Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,
Momente când a murit poezia ta.
Sunt lacrimi care nu mai vor să fie plânse,
Sunt rime care nu mai sunt în viața ta.

Suntem la intersecție deschisă
și liberi să cotim oriunde ar duce inima,
suntem poeții al ultimii premise
Ne ducem fiecare dintre noi la casa sa.

Sunt amintiri nemuritoare,
Dar sunt și altele pe care le vom uita.
Există moarte care doare,
Dar sunt și lucruri care vor continua.

Așa suntem, o rimă muritoare
Poezie care nu va mai exista.
Suntem doar creatori de mare
Din ochii tăi trăiește marea mea.

Nu căutăm nici legi și nici cu totul altceva
Avem doar niște inimi stinse în lacrimi plânse
suntem poeții al ultimii premise
Ne ducem fiecare dintre noi la casa sa.