Tu știi, eu cred că tu știi, că n-ai cum să nu știi despre faptul că binele tău aduce căldură unui suflet de om, indiferent de circumstanțe. Tu știi că tot ce scriu eu, ți-i dedicat. Că-i despre asta anume, despre a vrea binele unui om, probabil asta-i dragostea adevărată, nu în a fi posesor, ci în a fi fericit pentru fericirea altui om, chiar dacă aceasta nu îți aparține. Ipostază a relației umane, nimic mai mult.
De la asta am început și cu asta vreau să termin, de la clipiri timide de priviri la clipiri de recunoștință. Păcat ar fi dacă ai avea din nou ochii umezi cu un alt om. S-ar rezuma probabil la o lecție neînvățată, sau poate că într-adevăr avem cu toții o inimă oarbă. Lucrurile se schimbă permanent și totuși sunt momente instante. Tu știi, eu cred că tu știi, că n-ai cum să nu știi despre faptul că binele tău aduce căldură unui suflet de om, indiferent de circumstanțe.
Lasă un răspuns