Atroce

Sună a marmură demult uitată. Rigid e gândul care-i trecător. Chiar ieri îți imaginai o paradă de visuri îngrozitor de frumoase! Astăzi înrădăcinat de tot ce-i cotidian dependent de imagini cu portrete de oameni decedați ai uitat cum este să visezi? Aspirațiile au devenit demult doar niște arhaisme emoționale pentru tine. Într-un moment ai transformat curiozitatea de copil față de tot ce e nou, într-o spaimă și frică infinită. Înfricoșător tot ce observ.

Am distanțat ochii de la oglindă, căci dacă mai priveam câteva clipe la ceea ce voi deveni în viitor, precis aveam atac de cord. Cum ar fi să ne regretăm viitorul și nu trecutul? O mașină care ar mișca timpul în sens opus. Un flux incontrolabil de regrete care încă poate fi prevenite, dacă acel sunet de marmură nu era uitată, iar gândurile trecătoare se opreau ca să ne mai ofere din mobilitatea lor și nouă. Chiar ieri vedeai aievea acea paradă de visuri frumoase, iar astăzi ai transformat-o în realitate pertinentă construită din scopuri realizate.