Probabil asta-i nemurirea noastră, să facem ceea ce credem că e corect. Eu cred în bunătatea lucrurilor pe care le ofer, dar pe moment vinovăția pe care o port în suflet este o consecință logică a sacrificiilor pe care le-am făcut pentru alții, dar cred că-i timpul să sacrific eforturi pentru mine. Cât de egoist n-ar suna, dar când ultima dată ai făcut ceva pentru tine fără să aștepți părerea lumii?
Nu neg faptul că am fost personaj narativ, izbândă sufletistă, distrugători de inimi și suflete omenești, dar și sufletul pe care-l am a fost cândva rănit. Este echivalentul unei scuze probabil, pentru că dacă nu știai, așa suntem făcuți și educați să avem priviri invidioase. Probabil asta-i nemurirea noastră, să facem ceea ce credem că e corect. Atât.
Caam toti suntem la fel.Gresim, iubim, ranim, plangem si ne recuperam.Pana la urma conteaza ce e in sufletul nostru si sa incercam sa ramanem oameni
ApreciazăApreciază