Necondiționat

Moarte e cu ochii pe noi. Că asta suntem. Eu periodic revin la instanța mea emoțională și nasc din tot nimicul care-l am, cuvinte. Nu-i despre consecutivități de această dată, iar textul pe care-l scriu e dedicat. Suntem învăluiți de lucruri și emoții alternative, de oameni alternativi, iar noi admirăm tot ce nu suntem și... Citește în continuare →

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,

Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă, Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,Momente când a murit poezia ta.Sunt lacrimi care nu mai vor să fie plânse,Sunt rime care nu mai sunt în viața ta. Suntem la intersecție deschisăși liberi să cotim oriunde ar duce inima,suntem poeții... Citește în continuare →

Exact așa cum suntem …

Exact așa cum suntem noi suntem,Suntem ca niște cărți deschise, dar nescrise.Nu-i sens acolo unde îl căutămPentru că avem și eu și tu doar niște porți închise. Exact așa cum suntem noi suntem,Nici că mai mult și nici că mai puțin,Noi căutam doar rimă pentru vise,Dar vise pentru noi epuizăm. Exact așa cum suntem nu... Citește în continuare →

Nu ești erou…

Noi într-o bună zi o să murim cu toții, dar noi tot nu înțelegem. Clipa este ireversibilă ca ultimul fulg de nea care nu mai cade de ceva timp în țara noastră. Devin cu toate amintiri pentru că doar acolo ele obțin valoare. De fapt voiam să scriu ceva frumos despre lucruri care într-adevăr marchează... Citește în continuare →

Ultimul copac înflorit

Din tot ce îngheață afară primăvara, ultimii mor copacii de cireși. Sunt cei mai vulnerabili anume atunci când sunt cu toții înfloriți. Așa-i când zici la revedere unui om care abia a ajuns în viața ta. Suntem intervale scurte între salut și adio, că n-ai să negi că ești altceva, nu? Suntem din alte dimensiuni... Citește în continuare →

Inerție

Sunt gânduri pe care le am datorită inerției, nu din motiv că aș mai vrea să mă gândesc la tine, ci din motiv că m-am gândit prea mult ca să n-o mai fac, dar e până la un timp. Intensitatea oricum e descrescătoare. Asta-i despre lucruri care iată că finalizează. Sunt starturi și finaluri care... Citește în continuare →

Dispersie

Din tot pe care nu-l mai am, regret doar una. Sunt lucruri care înfloresc și sunt din alea care dispar în deșertul dispersiei. Asta-i tot ce voi lăsa după mine. Sunt doar haos și izvor de iluzii. Credeai că o să fiu eternul fericirii tale, dar nu mă cunosc și termin aici. Du-te vin epuizează... Citește în continuare →

Obelisc

Probabil voiam să te văd împlinită, de altfel nu mai țineam gândul în impas atât de mult. Chiar voiam să-ți scriu, dar azi am văzut că te-ai regăsit, ai găsit calea, ai găsit omul, mă bucur că ai găsit substituent. Mereu eram de părerea că transportul public este periodic, iar noi oamenii nu suntem decât... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑