Și diavolul este gelos pe mine, 

Și diavolul este gelos pe mine, 
Mă crede un prost,
Căci tot sufletul care era în mine,
Nu lui l-am dat, ci tu mi l-ai furat.

Sunt gol năuc, poet în devenire
E neagră diferența ce-am lăsat,
Căci tot ce am avut în mine,
Am tot distribuit necugetat.

Și diavolul este gelos pe mine,
Mă crede atât cât sunt de fapt,
Căci am fracturat în jurul meu doar inimi,
Și rima care n-a mai fost, s-a spulberat.

Nici bunul domn nu cred că mă primește,
Mă crede un prost și el,
Căci toată dragostea care am avut-o în mine
Ți-am dat-o ții, sacrificând pe el.

Ș-acum ce am? Doar gânduri amorțite?
Doar tu, fantomă în sufletul murit?
Și diavolul este gelos pe mine,
Căci tot ce am avut, nu lui i-am dat.

Inerție

Sunt gânduri pe care le am datorită inerției, nu din motiv că aș mai vrea să mă gândesc la tine, ci din motiv că m-am gândit prea mult ca să n-o mai fac, dar e până la un timp. Intensitatea oricum e descrescătoare.

Asta-i despre lucruri care iată că finalizează. Sunt starturi și finaluri care coincid. Atât.

Dispersie

Din tot pe care nu-l mai am, regret doar una. Sunt lucruri care înfloresc și sunt din alea care dispar în deșertul dispersiei. Asta-i tot ce voi lăsa după mine. Sunt doar haos și izvor de iluzii. Credeai că o să fiu eternul fericirii tale, dar nu mă cunosc și termin aici. Du-te vin epuizează sufletul.

Am început să te imortalizez. Ești antagonista cărții în care vreau să mă îndrăgostesc din nou în ochii tăi pătrunzători. Acolo va fi totul ideal, dar eu oricum voi fi tăciune, convulsii sufletești, tu doi ochi, eu o inimă.  Gata. Punct. Ajunge.

Obelisc

Probabil voiam să te văd împlinită, de altfel nu mai țineam gândul în impas atât de mult. Chiar voiam să-ți scriu, dar azi am văzut că te-ai regăsit, ai găsit calea, ai găsit omul, mă bucur că ai găsit substituent. Mereu eram de părerea că transportul public este periodic, iar noi oamenii nu suntem decât locțiitori. Unul pleacă altul vine. Așteptarea-i dureroasă, pentru că suntem nerăbdători. Azi îmi iau rămas bun, e ultimul gând în care ai figurat, dar gata pot să mor împlinit căci povara inimii rămâne a fi dizolvată în esență slabă.

Așa ne este felul de a fi. Poeticul moare odată cu nașterea rutinii. N-am fost niciodată ancorați decât de moartea care vine. Sunt gânduri care nasc din fericire, iar alte din fericire, gata mor. Sunt și asta-i probabil din cauza că voiam să te văd împlinită. Chiar voiam să-ți scriu, dar astăzi în sfârșit te-am văzut regăsită, ai ales altă cale, alt om, mă bucur că ai găsit substituent, gata dispar, n-o să-ți scriu niciodată. Te cuprind ultim meu gând. Punct. Obelisc.

prezentul trecut ne este.

Că tot ce am băut, venin, tu inimă tămăduitoare. Sunt astăzi suflu, sunt suspin. Zbor dincolo de soare. Salcâm uscat, tu al meu spin, o viață trecătoare. Din tot infernul care sunt, în iad tot iad există. Dacă ar fi să fiu cuțit, aș fi cuțit și sare. Că tot ce am acumulat, sunt drepte muritoare, că tot ce am, ce văd, venin, tu inimă, mă doare. Tu omule, eu, doi simplificat, de ce dispare? Am obosit să fiu cum fiu, vreau numere impare. Nu-i despre legi, nu-s șir, nu-s sumă, iar tot ce simt azi ancorat, dispare din tipare.

Subiect trecut, complementat, nu toți vor înțelege. Patru pereți și acolo eu, dispar în tot ce este. N-am testament, nu-s eu și nu-s ale mele. Emoție te rog să pleci. Apusul e devreme. Nu-i fus orar, nu-i vers, încet dizolvă. Substituent, locțiitor, sunt toate trecătoare. Sunt astăzi spin, tu ești suspin, noi păsări călătoare. Cândva din timp, probabil peste, vom reveni din nou la el, prezentul trecut ne este. Și dacă rai ar exista, acolo ar fi tot toamnă, când primăvara eu suspin, tu încearcă de mă lasă. Avem ce avem și sunt opuse. Doar una am și vreau să-ți spun, fii fericită în astă zi. Sunt niște legi impuse.

zero-i cifră de-nceput

Eu cred că tu doar inimi știi să frângi, căci una am și e rănită. Ai stat în epicendrul pandemiei. O viață în tine am crezut, dar ai ucis religia prin trei cuvinte. Tu știi că nu-i ce de pierdut când ești la margini infinite. Căci zero-i cifră de-nceput, și tot în el sfârșește. Sunt muritor, și una știu, să caut tot pe împrumut, căci asta-i nebunia. Și tot ce vreau să faci acum, e ca să-ți schimbi chiria. Găsești alt loc, alt gând și nu mă mai străbate. Tu numai inimi știi să frângi, s-o faci în altă parte. Sunt începuturi-n infinit, dar sunt acum departe, și numai tu ai reușit să vezi schelete moarte. Nu-i despre vid, nu-i despre rău, e despre detașare, că dacă vrei deznodământ, îl cați în altă parte. Nu toate le-am făcut acum, nu toate. În om s-adună doar frământ, ce-i bun e dintr-o carte. E haos? Da, o da! E superficial, și da, dictate, când descompui un tot întreg, se aranjează în straturi. Că n-o să-ncep din strictul vers. Doar una știu ce-i de făcut, cedez.

Am acceptat privirea. Așa-i când mergi cu capul sus, nu vezi în jur iubirea. Nu-i despre tot, e despre om, nu-i sens, și nu-s secrete. Doar una vreau să înțelegi, cu toți avem schelete. Că-i tot raport și asta-i ciclu. Termini acolo unde-ncepi, termină infinitul. Sunt simetrii, așa-i despre sfârșituri. Am vrut doar una, tu să fii, tu crezi că-i un multiplu. Din toate care am selectat, de rugă și de teamă, nu una tu, am renunțat și tot pentru nimicuri. Religii sunt, cum au mai fost, vor fi din nou religii. Eu am crezut în tot frumos, dar rostul e nimicul. Din simplitate știm ce-i el, acesta-i adevărul. Eu scriu doar, infinitul vrea, să fie-n infinituri. Acum termin, îmi iau rămas. Să fii așa cum tre să fii din zero în nimicuri.

Murdar

Toată lumea caută fericirea.

Și totul începe și sfârșește. Tot ce-i apus e răsărit, iar omul care nu iubește are doar de suferit. Și cine caută găsește, iar cine nu, păcat, că-i drept spus omului, ”— Trăiește, atât timp cât încă n-ai murit”. Cercul se termină acolo unde începe, indiferent de raza lui. Raportăm diametru la lungime pentru a înțelege că într-un final esența rămâne a fi instantă.

Din toate ne-nțelesurile, noi revenim la alea care ne provoacă dependențe emoționale. Nu cred că cineva cândva undeva, pentru că o apucăm de la început, din nou să învățăm, să iubim. Poetic. Scurt. Banal.