Noi într-o bună zi o să murim cu toții, dar noi tot nu înțelegem. Clipa este ireversibilă ca ultimul fulg de nea care nu mai cade de ceva timp în țara noastră. Devin cu toate amintiri pentru că doar acolo ele obțin valoare. De fapt voiam să scriu ceva frumos despre lucruri care într-adevăr marchează... Citește în continuare →
Din tot ce îngheață afară primăvara, ultimii mor copacii de cireși. Sunt cei mai vulnerabili anume atunci când sunt cu toții înfloriți. Așa-i când zici la revedere unui om care abia a ajuns în viața ta. Suntem intervale scurte între salut și adio, că n-ai să negi că ești altceva, nu? Suntem din alte dimensiuni... Citește în continuare →
Și diavolul este gelos pe mine, Mă crede un prost, Căci tot sufletul care era în mine, Nu lui l-am dat, ci tu mi l-ai furat. Sunt gol năuc, poet în devenire E neagră diferența ce-am lăsat, Căci tot ce am avut în mine, Am tot distribuit necugetat. Și diavolul este gelos pe mine, Mă... Citește în continuare →
Sunt gânduri pe care le am datorită inerției, nu din motiv că aș mai vrea să mă gândesc la tine, ci din motiv că m-am gândit prea mult ca să n-o mai fac, dar e până la un timp. Intensitatea oricum e descrescătoare. Asta-i despre lucruri care iată că finalizează. Sunt starturi și finaluri care... Citește în continuare →
Din tot pe care nu-l mai am, regret doar una. Sunt lucruri care înfloresc și sunt din alea care dispar în deșertul dispersiei. Asta-i tot ce voi lăsa după mine. Sunt doar haos și izvor de iluzii. Credeai că o să fiu eternul fericirii tale, dar nu mă cunosc și termin aici. Du-te vin epuizează... Citește în continuare →
Probabil voiam să te văd împlinită, de altfel nu mai țineam gândul în impas atât de mult. Chiar voiam să-ți scriu, dar azi am văzut că te-ai regăsit, ai găsit calea, ai găsit omul, mă bucur că ai găsit substituent. Mereu eram de părerea că transportul public este periodic, iar noi oamenii nu suntem decât... Citește în continuare →
Că tot ce am băut, venin, tu inimă tămăduitoare. Sunt astăzi suflu, sunt suspin. Zbor dincolo de soare. Salcâm uscat, tu al meu spin, o viață trecătoare. Din tot infernul care sunt, în iad tot iad există. Dacă ar fi să fiu cuțit, aș fi cuțit și sare. Că tot ce am acumulat, sunt drepte... Citește în continuare →
Eu cred că tu doar inimi știi să frângi, căci una am și e rănită. Ai stat în epicendrul pandemiei. O viață în tine am crezut, dar ai ucis religia prin trei cuvinte. Tu știi că nu-i ce de pierdut când ești la margini infinite. Căci zero-i cifră de-nceput, și tot în el sfârșește. Sunt... Citește în continuare →
Toată lumea caută fericirea. Și totul începe și sfârșește. Tot ce-i apus e răsărit, iar omul care nu iubește are doar de suferit. Și cine caută găsește, iar cine nu, păcat, că-i drept spus omului, ”— Trăiește, atât timp cât încă n-ai murit”. Cercul se termină acolo unde începe, indiferent de raza lui. Raportăm diametru... Citește în continuare →
Dintre toate cele pe care le am, îmi lipsesc toate pe care nu le am. Că-i bine spus, nu-i bine unde sunt, e bine unde nu sunt. Nu-i bine cine sunt, e bine cine nu sunt. Ultimul timp multă lume știe ce sunt, puțină lume știe ce nu sunt. E anume despre a fi cum... Citește în continuare →
Suflet din boabe de cafea 