Inerție

Sunt gânduri pe care le am datorită inerției, nu din motiv că aș mai vrea să mă gândesc la tine, ci din motiv că m-am gândit prea mult ca să n-o mai fac, dar e până la un timp. Intensitatea oricum e descrescătoare. Asta-i despre lucruri care iată că finalizează. Sunt starturi și finaluri care... Citește în continuare →

Dispersie

Din tot pe care nu-l mai am, regret doar una. Sunt lucruri care înfloresc și sunt din alea care dispar în deșertul dispersiei. Asta-i tot ce voi lăsa după mine. Sunt doar haos și izvor de iluzii. Credeai că o să fiu eternul fericirii tale, dar nu mă cunosc și termin aici. Du-te vin epuizează... Citește în continuare →

Obelisc

Probabil voiam să te văd împlinită, de altfel nu mai țineam gândul în impas atât de mult. Chiar voiam să-ți scriu, dar azi am văzut că te-ai regăsit, ai găsit calea, ai găsit omul, mă bucur că ai găsit substituent. Mereu eram de părerea că transportul public este periodic, iar noi oamenii nu suntem decât... Citește în continuare →

prezentul trecut ne este.

Că tot ce am băut, venin, tu inimă tămăduitoare. Sunt astăzi suflu, sunt suspin. Zbor dincolo de soare. Salcâm uscat, tu al meu spin, o viață trecătoare. Din tot infernul care sunt, în iad tot iad există. Dacă ar fi să fiu cuțit, aș fi cuțit și sare. Că tot ce am acumulat, sunt drepte... Citește în continuare →

zero-i cifră de-nceput

Eu cred că tu doar inimi știi să frângi, căci una am și e rănită. Ai stat în epicendrul pandemiei. O viață în tine am crezut, dar ai ucis religia prin trei cuvinte. Tu știi că nu-i ce de pierdut când ești la margini infinite. Căci zero-i cifră de-nceput, și tot în el sfârșește. Sunt... Citește în continuare →

Murdar

Toată lumea caută fericirea. Și totul începe și sfârșește. Tot ce-i apus e răsărit, iar omul care nu iubește are doar de suferit. Și cine caută găsește, iar cine nu, păcat, că-i drept spus omului, ”— Trăiește, atât timp cât încă n-ai murit”. Cercul se termină acolo unde începe, indiferent de raza lui. Raportăm diametru... Citește în continuare →

lumea știe mai bine

Dintre toate cele pe care le am, îmi lipsesc toate pe care nu le am. Că-i bine spus, nu-i bine unde sunt, e bine unde nu sunt. Nu-i bine cine sunt, e bine cine nu sunt. Ultimul timp multă lume știe ce sunt, puțină lume știe ce nu sunt. E anume despre a fi cum... Citește în continuare →

Invizibil

Cred că primăvara e despre renaștere de visuri, aspirații și dorințe. Anume primăvara oferă suflare personalității noastre. Pentru că anume insuficiența de inspirație e compensată de culorile ei. Astea-s despre noi, când faci ce faci, iar tot ce faci devine esență invizibilă. Eu am adus zâmbetul pe fețele multor oameni și asta-i atât de frumos.... Citește în continuare →

Uși închise

Sunt uși care nu trebuie niciodată deschise. Să renunți la felul tău de a fi pentru a crea compatibilitate cu viitorul care nu îți aparține este cea mare osândă a personalității noastre. Sunt uși care nu sunt predestinate nouă. Uneori compatibilitatea valorilor cu care venim cu cele pe care ne sunt impuse este nulă. Sunt... Citește în continuare →

Timp nepotrivit

Că-i despre trecerea răsăritului în apus. Și așa-i în fiecare zi, de la un capăt la altul. O să ne trezim într-o bună zi și o să constatăm că dormim mult prea strâns pentru a reuși să mai conștientizăm fericirea. Noi nu vedem dincolo de aparențe, iar acest fapt crează spațiu pentru interpretări și conjugări... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑