Cred că primăvara e despre renaștere de visuri, aspirații și dorințe. Anume primăvara oferă suflare personalității noastre. Pentru că anume insuficiența de inspirație e compensată de culorile ei. Astea-s despre noi, când faci ce faci, iar tot ce faci devine esență invizibilă. Eu am adus zâmbetul pe fețele multor oameni și asta-i atât de frumos.... Citește în continuare →
Sunt uși care nu trebuie niciodată deschise. Să renunți la felul tău de a fi pentru a crea compatibilitate cu viitorul care nu îți aparține este cea mare osândă a personalității noastre. Sunt uși care nu sunt predestinate nouă. Uneori compatibilitatea valorilor cu care venim cu cele pe care ne sunt impuse este nulă. Sunt... Citește în continuare →
Că-i despre trecerea răsăritului în apus. Și așa-i în fiecare zi, de la un capăt la altul. O să ne trezim într-o bună zi și o să constatăm că dormim mult prea strâns pentru a reuși să mai conștientizăm fericirea. Noi nu vedem dincolo de aparențe, iar acest fapt crează spațiu pentru interpretări și conjugări... Citește în continuare →
Și da, suntem analfabeți la capitolul iubire. Acel moment când ești absorbit de mare și de algele verzi, iar gălăgia de fapt e doar acolo undeva în interiorul sufletului tău. Senzațiile când buzele ei se transformă în amintiri, pierdute fiind cu timpul, file din acel album cu poze alb negru. Privind acel apus de soare... Citește în continuare →
Tocmai am avut o discuție cu un prieten despre șanse. Anume despre ratările pe care le avem în viață am discutat. Am trăit în umbra fricii douăzeci și câțiva ani. A fost oribil, dar am trecut de această etapă. Gen să te accepți așa cum ești sau să faci ceva mai special în viața asta,... Citește în continuare →
Cred că de azi pot spune sigur că ceea ce vreau nu corespunde totalmente cu ceea ce fac. Rutina cred că este problema tuturor. Unii o adoră, iar alții o urăsc din tot sufletul. Aș schimba ceva doar că problema e că nu știu ce vreau, știu doar că vreau schimbare și asta e dilema... Citește în continuare →
Cred că am să încep cum încep toți ceilalți, cu introducerea. Anume consecutivitatea clasică este privită ca a fi una banală. Așa se nasc șirurile, din cuvinte consecutive, care au continuitate și dependență și care fiecare separat nu înseamnă nimic, dar împreună reprezintă totul. Suntem nimicuri matematice unul fără de altul, zerouri absolute, de parcă... Citește în continuare →
Eu sunt moment, scânteie, trecător obișnuit. E despre fiecare și e despre clipe pe care le numim nemuritoare. Nu știi când un moment obișnuit poate deveni unul neobișnuit, dar anume această transformare imprevizibilă devine prefața unei povești. Sute de conexiuni oculare zi de zi, că nici nu știi când una din ele poate deveni fatală... Citește în continuare →
Cred că ăsta e începutul unei povești, atunci când să fii cum ești pentru o eventuală devenire e cea mai bună circumstanță. Când cartea unui scriitor a început cu o linie de dialog? Am devenit mai obsedați de monologuri ultimul timp și asta-i despre singurătate mai mult decât despre meditații. Cred că putem să începem... Citește în continuare →
De parcă viața ar fi un concurs la care suntem înscriși implicit şi evident că avem de câștigat şi o diplomă de participare, dar doar atât? Nu se naște nimeni pregătit, circumstanțele cumva ne provoacă să improvizăm, dar noi cu toții ştim că la acest capitol stăm prost. Constant rămâne doar faptul că ne naştem... Citește în continuare →
Suflet din boabe de cafea 