Superficial

Pur și simplu trebuie să fii gata să mergi unde vrei fără să mai auzi ecoul lor din jur. Pur și simplu mergi și gata, înainte, la stânga, te întorci, spre nord, spre sud, spre est sau vest. Mergi, atât. Pur și simplu va fi un articol mai lunguț, mai puțin poetic, o descărcare de gânduri în rânduri de cuvinte, mai mult pentru binele meu și poate mai neutru pentru voi. Probabil va fi un bla-bla-bla despre ce am înțeles eu la o vârstă oarecare. La un moment dat trebuie să fii gata să rămâi singur.

Toate din motiv că toată viața noastră este o scară. Ori urci o treaptă, ori cobori, ori stai pe loc. Ideea nu e complicată, ideea e simplă. Suntem toți în mișcare, iar cu orice deplasare a noastră pe această scară, pierdem și totodată întâlnim noi oameni. Cineva urcă mai repede, cineva mai lent, cineva stă pe loc la treapta doi a scării vieții. Pe cineva lași tu,  pe cineva lasă altul, iar cineva te lasă pe tine. Totul absolut logic.

Alături rămân doar cei ce merg în rând cu tine. Urcați aceleași trepte împreună. Apropo aceștia sunt oamenii care probabil vor fi alături de voi, o viață întreagă, aceștia sunt oamenii voștri, pe aceștia trebuie să-i iubiți și să-i prețuiți. Și dacă la un moment dat ați avut ocazia să pierdeți un om, ca după să vă întâlniți din nou și să deveniți din nou prieteni, e doar din simplul motiv, că ați ajuns la un moment dat când ați revenit pe aceeași treaptă, l-ai ajuns tu, sau el te-a ajuns. În fine așa e viața, și din această categorie de oameni se întâlnesc puțini, dar trebuie iubiți și prețuiți și aceștia.

Iar unele urcări sau coborâri sunt realizate anume datorită oamenilor cu care te afli la aceeași treaptă. Din fericire sau din păcate, acesta este unul din sensurile vieții. Ideea principală constă în ai respecta pe toți, indiferent de treapta la care se află. Mai sunt și scări cu întorsături, mai sunt și alte scări. Mai sunt și trepte mici, mai sunt și mari, de toate sunt. Eu știu un lucru cert doar, pur și simplu trebuie să mergi și gata, înainte, la stânga, te întorci, spre nord, spre sud, spre est sau vest, cobori, urci, sau te rotești pe loc, dar important e să te miști.

Stau și mă gândesc s-o iau de la capăt și să pornesc o altă idee tot lungă, dar simt că nu toți au dorința să citească romane superficiale. O tonă de cuvinte despre nimic, dar sper că ai luat ceva pentru tine. Un alt bla-bla-bla despre ce-am înțeles, ce știu, ce cred și cum privesc va fi nu azi, sau poate azi, dar mai târziu. Acum parcă atât. Punct.

P.S. Am obosit, n-ascund.