Important în viața aceasta este fericirea și suspansul. Suspansul că iată vine fericirea sau celălalt mal al insulei sub același nume, suspansul că iată pleacă. Corabia aia din portul care nu există. Și dacă oamenii au inventat camerele unei case sub forma unui paralelipiped dreptunghic, e doar din motiv că acesta are colțuri, iar noi ne putem izola și sta lângă ele. Vorbeam de omul trist din colțul casei și de factorii care-l face să se ridice și să meargă mai departe.
Sincer, pentru că periodic omul are nevoie din când în când să plângă, omul plânge, simplu. O formă și asta de a permite sufletului să strige. Tu când ultima dată i-ai dat voie să-și exteriorizeze durerea? Cândva era ca un lac limpede din munte, sufletul meu, al tău cum era? Știu că timpul le tulbură pe toate, dar tot el le limpezește. Casa are patru colțuri, iar omul are doar o singură inimă, una tristă și plină de riduri. Cred că ăsta și este acel punct de plecare a unei inimi. Anume colțul din casă decide caracterul sufletului tău. Ori ți-l face vapori, ori doar întețește esența lui. Tu omul din colțul casei, eu cred, eu știu că tot ce ești tu, e doar esență.
Suflet din boabe de cafea 