Dintre toate cele pe care le am, îmi lipsesc toate pe care nu le am. Că-i bine spus, nu-i bine unde sunt, e bine unde nu sunt. Nu-i bine cine sunt, e bine cine nu sunt. Ultimul timp multă lume știe ce sunt, puțină lume știe ce nu sunt. E anume despre a fi cum ești, oricum te vor cataloga.
Cu toții știm cum trebuie să fim, dar nu suntem cum suntem nimeni. E rupt din sensul care nu-i pentru a crea sensul care ar fi trebuit în mod normal să fie. Și evident că-i neînțeles și toate după se transformă în alte și mai mari, spunea Blaga probabil, nu mai știu.
Nu că ar fi un mesaj anume de transmis, pur și simplu fluctuațiile de opinie sunt spontane și nu știi la care să te uiți, iar tot ce îți rămâne de făcut e să devii imun la tot ce nu-i al tău și nu îți aparține. Uneori începi de la început, alteori dezvolți continuitate și fie ce o fi și creadă ce vor.
Suflet din boabe de cafea 
Lasă un răspuns