Obelisc

Probabil voiam să te văd împlinită, de altfel nu mai țineam gândul în impas atât de mult. Chiar voiam să-ți scriu, dar azi am văzut că te-ai regăsit, ai găsit calea, ai găsit omul, mă bucur că ai găsit substituent. Mereu eram de părerea că transportul public este periodic, iar noi oamenii nu suntem decât locțiitori. Unul pleacă altul vine. Așteptarea-i dureroasă, pentru că suntem nerăbdători. Azi îmi iau rămas bun, e ultimul gând în care ai figurat, dar gata pot să mor împlinit căci povara inimii rămâne a fi dizolvată în esență slabă.

Așa ne este felul de a fi. Poeticul moare odată cu nașterea rutinii. N-am fost niciodată ancorați decât de moartea care vine. Sunt gânduri care nasc din fericire, iar alte din fericire, gata mor. Sunt și asta-i probabil din cauza că voiam să te văd împlinită. Chiar voiam să-ți scriu, dar astăzi în sfârșit te-am văzut regăsită, ai ales altă cale, alt om, mă bucur că ai găsit substituent, gata dispar, n-o să-ți scriu niciodată. Te cuprind ultim meu gând. Punct. Obelisc.