Trecut câțiva ani de când n-am mai trecut pe aici, mă gândeam că atât. A murit un om în mine, sper să fiu înțeles, am avut nevoie de timp. Era să rămână mort și până azi, dar din păcate sau fericire, a dat ochii întâplător cu ochii lui, sper că înțelegi ce-ți spun. Fost secetă... Citește în continuare →
Nu tot ce-i adevărat e adevărat totalmente și nu tot ce-i fals este fals, sunt lucruri care există undeva între aceste două extreme.
Probabil asta-i nemurirea noastră, să facem ceea ce credem că e corect. Eu cred în bunătatea lucrurilor pe care le ofer, dar pe moment vinovăția pe care o port în suflet este o consecință logică a sacrificiilor pe care le-am făcut pentru alții, dar cred că-i timpul să sacrific eforturi pentru mine. Cât de egoist... Citește în continuare →
Sună a marmură demult uitată. Rigid e gândul care-i trecător. Chiar ieri îți imaginai o paradă de visuri îngrozitor de frumoase! Astăzi înrădăcinat de tot ce-i cotidian dependent de imagini cu portrete de oameni decedați ai uitat cum este să visezi? Aspirațiile au devenit demult doar niște arhaisme emoționale pentru tine. Într-un moment ai transformat... Citește în continuare →
Tu știi, eu cred că tu știi, că n-ai cum să nu știi despre faptul că binele tău aduce căldură unui suflet de om, indiferent de circumstanțe. Tu știi că tot ce scriu eu, ți-i dedicat. Că-i despre asta anume, despre a vrea binele unui om, probabil asta-i dragostea adevărată, nu în a fi posesor,... Citește în continuare →
Începutul și sfârșitul în sistemul de coordonate trei dimensional au aceleași coordonate. Că bine-i spus, în viață toate-s repetitive. Acel moment când nu doar trecutul influențează viitor, ci și invers. Prea des gândim la ce poate fi și uităm ceea ce este de fapt la moment. Recursie infinită, filosofie simplă, teoria haosului, dar cineva a... Citește în continuare →
Nu-s piatră, nici eu și nici tu. Nu ne găsim acolo unde ne-am aruncat reciproc, iar proverbul despre apă curgătoare și pietre instante rămâne a fi doar un simplu proverb până la urmă. Cred că fiecare dintre noi până la urmă este un înger, doar că în loc de aripi bunul Domn ne-a oferit posibilitatea... Citește în continuare →
Moarte e cu ochii pe noi. Că asta suntem. Eu periodic revin la instanța mea emoțională și nasc din tot nimicul care-l am, cuvinte. Nu-i despre consecutivități de această dată, iar textul pe care-l scriu e dedicat. Suntem învăluiți de lucruri și emoții alternative, de oameni alternativi, iar noi admirăm tot ce nu suntem și... Citește în continuare →
Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă, Și sunt momente când nu mai vrei să scrii cu rimă,Momente când a murit poezia ta.Sunt lacrimi care nu mai vor să fie plânse,Sunt rime care nu mai sunt în viața ta. Suntem la intersecție deschisăși liberi să cotim oriunde ar duce inima,suntem poeții... Citește în continuare →
Exact așa cum suntem noi suntem,Suntem ca niște cărți deschise, dar nescrise.Nu-i sens acolo unde îl căutămPentru că avem și eu și tu doar niște porți închise. Exact așa cum suntem noi suntem,Nici că mai mult și nici că mai puțin,Noi căutam doar rimă pentru vise,Dar vise pentru noi epuizăm. Exact așa cum suntem nu... Citește în continuare →
Suflet din boabe de cafea 